Dr. Angela Crăciunescu, medic primar ORL, IOMC

Amigdale umflate la copii? Pentru părinți, această situație este o sursă frecventă de îngrijorare, mai ales când provoacă și absențe de la grădiniță sau de la școală. Într-adevăr, așa este! De aceea, e bine să știi ce să faci dacă apar, mai ales în sezonul rece, episoade neplăcute legate de starea amigdalelor.

Ce sunt amigdalele

Amigdalele reprezintă mase de țesut limfoid cu rol principal în apărarea organismului, reprezentând prima linie de apărare în elaborarea răspunsului imunitar.

Tipuri de amigdale din organism

  • Palatine: cele mai voluminoase: sunt situate de o parte și de alta a luetei („omușorul”).
  • Amigdalele nazofaringiene: ele sunt vegetații adenoide situate la nivelul rinofaringelui.
  • Amigdalele linguale: se află la baza limbii.
  • Amigdalele tubare: sunt situate peritubar, la nivelul trompelor lui Eustachio.
  • Amigdalele velopalatine: se găsesc pe fața posterioară a vălului palatin.

Ce este amigdalita?

Amigdalita, atât de frecventă în colectivitățile de copii, reprezintă inflamarea amigdalelor palatine din diferite cauze și este cea mai frecventă afecțiune apărută la nivelul amigdalelor palatine. Este întâlnită frecvent la copiii preșcolari și școlari, însă îi poate afecta și pe adulți, boala având o incidență crescută în lunile reci de toamna și de iarnă.

Cauzele amigdalitelor

Peste jumătate din cazuri se datorează unei infecții respiratorii cu adenovirus, rinovirus, influenzae virus, virusul respirator sincitial sau coronavirus. Există și situații mai rar întâlnite, virusul Epstein Barr, virusul herpetic sau citomegalovirus.

Amigdalita bacteriană este reprezentată în majoritatea cazurilor de streptococul betahemolitic de grup A, care survine de obicei în urma unei infecții respiratorii virale inițiale. Mai puțin frecvente în practica pediatrică sunt amigdalitele determinate de infecția bacteriană cu Streptococ pneumoniae, tulpini rezistente de Stafilococ aureus MRSA, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Bordetella pertussis, Fusobacterium.

Infecțiile amigdaliene cu bacterii anaerobe se află printre cele mai puține cauze ale amigdalitelor acute, infecțiile cu acestea determinând procese inflamatorii acute ce se extind la toată mucoasa faringiană și necesită investigații suplimentare de diagnostic.

Simptomele amigdalitei:

  • Durere în gât și la înghițit
  • Febră
  • Frisoane
  • Oboseală accentuată
  • Stare generală alterată
  • Durere la nivelul urechilor
  •  Inflamarea dureroasă a ganglionilor laterocervicali.

Depozitele albicioase de pe suprafața amigdalelor reprezintă leucocite degradate și resturi celulare ce constituie amigdalita pultacee de cauză bacteriană.

Simptome mai puțin frecvente ale amigdalitelor sunt senzația de greață, vărsături, dureri abdominale, modificări ale intensității vocii, respirație urât mirositoare.

Diagnosticul amigdalitei

Este stabilit pe baza istoricului și a examenului clinic al pacientului. Investigațiile de laborator sunt reprezentate de exsudatul faringian cu rol de identificare a microorganismelor implicate în inflamația acută. Important în determinarea etiologiei amigdalitei acute o reprezintă și efectuarea testelor rapide (pentru streptococ betahemolitic, coronavirus, VSR, virusul gripal A și B). Hemoleucograma completă poate orienta medicul curant asupra etiologiei virale sau bacteriene a amigdalitei în funcție de modificarea anumitor parametri ai analizelor.

Cum se tratează amigdalita

Deoarece majoritatea infecțiilor sunt produse de virusuri, cea mai importantă parte a tratamentului are ca scop ameliorarea simptomelor precum durerea și febra, administrând antalgice și antipiretice. Hidratarea optimă, evitarea iritanților, încurajarea copilului să se odihnească și să doarmă suficient constituie și ele măsuri suficiente și eficiente în cazul amigdalitelor virale necomplicate.

Antibioticele vor fi prescrise numai dacă amigdalita este provocată de o infecție bacteriană. Cel mai frecvent germene implicat în etiologia amigdalitei acute este streptococul betahemolitic de grup A. Penicilina și derivatele de penicilină reprezintă tratamentul antibiotic de elecție timp de 10 zile. 

Foarte important!!!

Nu administrați niciodată aspirină copilului ca antitermic!

Nu se recomandă gargara sau frecatul cu sare în gât! Puteți irita și mai mult sau puteți zgâria mucoasa. Nu lichide sau ceaiuri fierbinți – accentuează inflamația locală!

Când este necesară operația de scoatere a amigdalelor?

Aceasta este cea mai frecventă dilemă a părinților. Deși este o procedură chirurgicală veche în sfera ORL, indicațiile pentru acest tip de operații rămân însă controversate.

Poate fi totuși o opțiune în:

  • infecții amigdaliene frecvente definite astfel: mai mult de 5-7 episoade într-un an sau mai mult de 4 episoade/an timp de 2 ani consecutivi sau mai mult de 3 episoade/an timp de 3 ani consecutivi.
  • hipertrofia amigdaliană (mărirea amigdalelor) care determină tulburări severe de respirație, de înghițit, tulburări de somn sau complicații cardio–pulmonare.
  • flegmonul periamigdalian (flegmon la nivelul țesutului ce înconjoară amigdalele palatine).
  • infecția amigdaliană ce determină convulsii febrile, afectare articulară, renală sau cardiacă.
  • amigdalita cronică sau recurentă la un purtător de streptococ betahemolitic ce nu răspunde la tratament medicamentos.
  • hipertrofia amigdaliană unilaterală presupusă a fi de origine neoplazică.
  • necesitatea biopsiei.

Ce este reducția amigdalelor

Amigdalotomia reprezintă procedura de reducție amigdaliană și este indicată în hipertrofia amigdalelor palatine ( mai ales în gradul III și IV, ce se manifestă prin dificultăți de respirație și înghițire, voce modificată, probleme în articularea unor cuvinte, neasimilare în greutate, respirație orală permanentă, somn neodihnitor, scăderea capacității de învățare și memorie) și amigdalita cazeoasă ce înseamnă prezența depunerilor de cazeum în criptele amigdaliene și este însoțită mereu de o halenă fetidă.

Pe baza anamnezei și a examenului clinic (examinarea nazo-faringiană endoscopică, analize de laborator) medicul ORL-ist va decide fie tratament conservator, fie efectuarea intervenției chirugicale, în sensul scoaterii sau reducției amigdalelor.

Recomandări esențiale

Pentru evitarea episoadelor care afectează amigdalele, iată câteva sfaturi care pot fi de mare folos:

  • Evitați contactul cu persoanele bolnave sau cu infecții respiratorii, evitați, de asemenea, aglomerația.
  • Menținerea igienei orale, încurajând copilul să se spele pe dinți de cel puțin 2 ori pe zi.
  • Evitați expunerea copilului la fum de țigară sau alte substanțe iritante.
  • Încurajați copilul să facă exerciții fizice regulate, să aibă o alimentație echilibrată bogată în fructe și legume.
  • Consultați medicul ORL-ist pentru monitorizarea și/sau agravarea simptomelor specifice.