Indiferent de experiența noastră profesională, poate chiar remarcabilă în medicină, educație sau în afaceri, stresul este omniprezent și poate deveni uciderea noastră tacită, până la nivel celular.
Adesea auzim expresii precum „nu mai pot”, „nu mai rezist”, „îmi este greu”, „este prea mult”, „nu mai am timp de nimic”, dar, cu toate acestea, drumul este parcurs zi de zi de acești oameni, chiar și într-un ritm copleșitor. Nevoia celor care constată că în viața lor ceva este prea mult și prea greu ar părea că este dorința de a delega, de a repartiza din sarcinile zilnice și altor persoane, de a-și stabili o altă rutină a zilei, cu un program mai lejer.
Un transfer de responsabilități poate suna a fi cea mai bună decizie, dar aplicarea acestei strategii este absentă adesea. La nivel de gând există un stres al agendei super încărcate, dar la nivel de acțiuni pare că această agendă plină oferă valoare, sens, scop al zilei. În acest ritm, în această fugă către nicăieri, oamenii cu succes profesional se apropie de un declin personal, de un drum parcurs pe contrasens, dintr-o aparentă lipsă de timp.
Suntem educați să fim eficienți, transmitem mai departe în jurul nostru această valoare a noastră care reiese din numărul prelungit al orelor de activitate profesională, dar cât de prezenți suntem în viața noastră personală, cât de mult ne place să stăm cu noi înșine, cât de mult ne este drag de noi sau cât de repede ne plictisim de noi înșine, de prezența celor dragi? Pierdem timpul dacă stăm în liniște la un ceai cu un suflet drag nouă? Pierdem timpul dacă ne dăm voie să ne bucurăm de ceva, pierdem timpul dacă ne așezăm pe podea și ne jucăm cu copiii noștri, lăsând deoparte laptopul și telefonul? NU! Consider că, în realitate, câștigăm bucurie, liniște, timp cu ceea ce contează, experiențe alături de cei dragi și investim în starea noastră de bine, adică în sănătatea fizică, mentală, emoțională.
„Nu există învățare fără a face și nu există «specialist cu experiență» fără… experiență, dar există oameni care funcționează fără să trăiască.”
Uneori, stresul acut ne face să dorim să tragem o linie și să ieșim din povestea vieții noastre, să rupem șnurul de legătură cu agresiunea adusă nouă înșine, mai ales când mizele sunt mari, rezultatele sunt incerte și ne putem imagina orice consecință negativă potențială. Dar în scenarii incerte, mai ales atunci când construiți cu încredere, pasiune, dedicare, organismul transmite stresul până la nivel celular, deschizându-se o fereastră către orice patologie.
Am întâlnit oameni extrem de stresați și stresanți, dar la care nu se remarcă la nivel de analize medicale un dezechilibru, dar am întâlnit și extrema opusă a oamenilor care mimau la exterior o stare de bine, dar interiorul era uzat, într-un declin fizic sau cognitiv. Ceea ce nu ne place și nu considerăm firesc în plan profesional acceptăm ca o normalitate la nivel personal, ceea ce produce o ruptură de sens celular, un haos. Cine acceptă la nivel profesional incertitudinea, lipsa de structură, lipsa de sens, monotonia, lipsa soluțiilor? Dar, cu toate acestea, câți dintre noi au un plan de sănătate concret, ce impune predictibilitate, structură, rutină, disciplină, sens, varietate, soluții zilnice personalizate? Exact această fugă de noi înșine este cea care produce cel mai mare stres la nivel celular, un haos clar, o uzură, o îmbătrânire, apoi… pas cu pas, o retragere din activitatea profesională și o prezență într-un corp obosit, dar și o funcție cognitivă aflată într-un declin. Eu cred că fiecare dintre noi își dorește să aibă un tonus bun, o vitalitate optimă, să evite degradarea fizică și bolile precum Alzheimerul, obezitatea, afecțiunile cardiovasculare, dar, cu toate acestea, care sunt acțiunile zilnice, concrete pentru starea noastră de bine, pentru prevenție?
Incertitudine: un teren propice pentru stres
Creierul nostru este foarte sensibil la multe amenințări potențiale. Pentru a ne proteja cel mai bine, etichetarea greșită a unei amenințări adevărate ca fiind sigură este mult mai costisitoare decât etichetarea greșită a unei situații sigure ca fiind amenințătoare. Prin urmare, atunci când este prezentat cu incertitudine (un e-mail sau un text vag, râsul ciudat al unui coleg în timpul prezentării noastre), creierul nostru își asumă în mod conservator amenințare, mai degrabă decât siguranță.
Amintiți-vă că stresul acut nu indică automat că ceva este în neregulă. Stresul ar trebui să servească drept un radar care detectează informații importante primite, care vă solicită atenția și energia, dar care pot reprezenta sau nu o amenințare.
Folosiți stresul pentru a construi încrederea și competența
Renunțarea atunci când ne simțim copleșiți ne privează de o posibilă învățare prețioasă. Expunerea la diferite situații stresante pe parcursul vieții poate dezvolta o abordare eficientă pentru tratarea fobiilor, a tulburărilor de anxietate. Când renunțăm, când facem doi pași înapoi, creierul nostru învață contrariul – că nu putem face față, iar evadarea este singura modalitate de a fi în siguranță și de a ne simți mai bine. Pentru succesul nostru pe termen lung, singura cale de ieșire din stres este prin el și spre obiective semnificative, realizabile, realiste. Amintiți-vă acest lucru data viitoare când vă uitați la o sarcină importantă pe care ați evitat-o, urcați pe scenă pentru a vă adresa către sute de oameni sau vă asumați un risc calculat pentru un nou proiect pasional.
Ajutați-vă echipa să aducă partea pozitivă a stresului la locul de muncă, dar și acasă
Cum ne raportăm noi la fiecare situație din viața noastră, care este reziliența noastră la stres reprezintă parte importantă din educația stilului de viață. Cum extragem diamantul din noroi, cum vedem partea pozitivă din fiecare situație stresantă de la birou sau de acasă? Abilitatea de a gestiona stresul are o componentă genetică, dar și una epigenetică, modelată pe parcursul vieții, în funcție de contextul social, psihologic, familial. Uneori, un mic eveniment atipic, care ne scoate din starea de confort poate cauza îmbolnăviri sau o reacție interioară nefavorabilă, dar există și situații provocatoare, gestionate cu ușurință, fără să afecteze imunitatea, creativitatea, performanța.
Diferența este determinată de convingerile oamenilor, care le modelează realitatea și, în special, performanța lor. Astfel, succesul în fața stresului depinde de mentalitatea noastră și este o abilitate care poate fi antrenată, important este să ne dăm voie să ne fie bine.
Valorificați puterea stresului
Dacă ați ales să lucrați în domeniul sănătății, este posibil ca reducerea stresului să nu fi făcut parte din decizia dumneavoastră. „Stresul este taxa pe care o plătim pentru a face o muncă semnificativă și cu impact.” Managerii sunt o parte-cheie din orice organizație, ce oferă un suport real echipelor să înțeleagă beneficiile și riscurile stresului, pentru a găsi un echilibru productiv, pentru a inspira și modela.
Managerii pot ajuta echipele să găsească sens în munca lor, să-și optimizeze învățarea din experiență, să îmbine pasiunea cu activitatea desfășurată zilnic, astfel încât să înceapă și să încheie programul cu bucurie.
Orice factor de stres exterior sau interior, care rămâne tratat cu superficialitate, care este parcat o perioadă din lipsa timpului pentru a găsi soluții, reprezintă o ușă deschisă către simptome, afecțiuni medicale, către un haos alimentar, către evenimente marcate de alegeri alimentare compulsive, ceea ce nu reprezintă deloc un ajutor. Aduceți bucuria, dragul de propria persoană, dragul de ceea ce sunteți, ceea ce trăiți, experimentați, realizați, astfel încât fiecare zi să fie trăită în pace, liniște, speranță, încredere, sens, predictibilitate, practic, în armonie.
Programele Forbes Wellbeing dezvoltate atât la nivel personal, cât și la nivel de companie reprezintă o șansă reală de educație a stilului de viață, o oportunitate de a investi în calitatea vieții, de a învăța pas cu pas care este drumul personal, definit cu sens pe un bun sens.
Descoperiți proiectele noastre de wellbeing și învățați alături de noi cum puteți fi în cea mai bună formă zi de zi.
