Oricare ar fi ipostaza din care vorbește Gabriel Coveșeanu – tată, actor, prezentator TV sau manager al Teatrului Ion Creangă –  cuvintele sale nu emană numai bucurie, ci și dragoste, măsură, echilibru. Cum împacă atâtea ipostaze, una mai provocatoare ca alta, și ce surprize  îi aduc ele, în  interviul următor. de Mariana Robescu

Gabriel Coveșeanu – actor, prezentator, director al Teatrului Ion Creangă și, în același timp, tată… Cum reușești în toate aceste roluri? Din fericire pentru mine, rolurile mele nu se exclud, ci, dimpotrivă, „conviețuiesc” într-un mod armonios. Este important să găsești un echilibru între viața personală și viața profesională, iar asta nu se poate întâmpla decât dacă știi cum să-ți împarți și, implicit, organizezi timpul.

Deși a trecut ceva timp de când ai devenit tată, ne poți spune cum ai trăit această emoție? Ți-a fost teamă de necunoscut? La al doilea copil ai retrăit aceleași emoții?  

Momentul în care devii părinte pentru prima dată are în el o încărcătură emoțională foarte puternică, fiind destul de greu de transpus în cuvinte. Mai curând îl trăiești decât îl descrii – în cazul meu, cu atât mai mult cu cât am și asistat la venirea pe lume a ambilor copii. Însă, indiferent că ești tată pentru prima sau a doua oară, că îți trec prin minte diverse gânduri privind necunoscutul care te așteaptă,  sentimentul este același: emoție intensă și unică. Ești martor la miracolul vieții.

Încerc să fiu un tată relaxat și, să spunem, destul de permisiv. Țin însă la stabilirea și, mai ales, respectarea unor reguli – mă refer la detalii legate de conduită, la acel mod de a te manifesta civilizat în lume. Desigur, copiii trebuie alintați, pentru că alintul este, la rândul lui, o formă de iubire, dar când cei mici depășesc limita stabilită s-ar putea ca bunele intenții să se întoarcă împotriva ta. În consecință, este bine să existe o măsură în toate. De aceea, consider că ideal este să rămâi ferm în anumite privințe și să impui limitele cu dragoste.

Îi educi așa cum simți că e bine pentru ei, ascultându-ți intuiția și inima sau te ghidezi după preceptele de parenting?

Lumea în care trăim este complet diferită de lumea în care mi-am trăit eu copilăria. Referințele și, implicit, provocările, sunt altele. Prin urmare, încerc, în ceea ce privește educația copiilor mei, să mă raportez la coordonatele vremurilor actuale. De exemplu, legat de accesul la tehnologie sau, mai concret, de expunerea la ecrane, nu sunt dintre cei care să le interzică total interacțiunea cu ele, plecând de la principiul că, evitându-le, vor crește mai sănătos. Nu sunt, de asemenea, nici în extrema cealaltă – să stea non-stop pe telefon, să nu aibă niciun control –, pentru că nu toate informațiile din mediul online sunt corecte sau adevărate. Consider că este nevoie să știi să alegi și să-i înveți și pe ei asta. Dar, în egală măsură, e bine să fii puțin atent și la ceea ce le place și să vii permanent cu alternative de activități.  

Și, totuși, ce faci când ești foarte obosit și băieții tăi vor să te implice în diverse activități?

Se întâmplă destul de des să vin acasă obosit și să-l aud pe Răzvan, băiatul cel mic, spunându-mi „Hai, tati, mergem să jucăm fotbal?”.  Este pasionat de acest sport și, pentru că o perioadă, au fost puțini copii în fața blocului care să alerge mingea, mă chema pe mine să-i fiu partener de joc. Din fericire, în ultima vreme s-au adunat mai mulți de vârsta lui, ies destul de des împreună, se joacă, se bucură de frumoasa perioadă a copilăriei. Însă, chiar și-atunci când ești obosit, iar copilul vrea să se joace cu tine, o fac mereu cu mare plăcere pentru că știu cât contează pentru el acest timp petrecut afară, în aer liber. Mai mult de-atât, intri în povestea lui, în inocența lui și uiți până și de oboseală.

Cum gestionezi tehnologia în viața băieților tăi?

În cazul folosirii telefonului sau a diferitelor gadget-uri, nu am o limită de timp pe care să le-o impun – să le spun, de exemplu, cât au voie să stea pe telefon. Încerc, în schimb, altceva: atunci când consider că au stat prea mult în fața unui ecran, le ofer alternative, activități pe care să le facem împreună. Atât Bogdan, fiul cel mare (15 ani), cât și Răzvan (9 ani) sunt destul de cooperanți, pot renunța oricând la telefoane dacă se ivește ceva interesant în care să fie implicați. 

Că tot l-ai amintit pe Bogdan, cum este să fii tată de adolescent? Din experiența personală, cred că este cea mai delicată perioadă din viața părinților. 

Bineînțeles că adolescența vine la pachet cu tot felul de provocări, dar eu sunt sigur că fiecare dintre ele face parte dintr-un proces mai amplu, al dezvoltării personale. Obstacolele, în general, fie că sunt mai mici sau mai mari, au sensul lor, sunt lecții care ne ajută să trecem cu bine peste anumite momente și ne pregătesc să le gestionăm pe următoarele.

Iată și o întrebare de baraj. Ai ambiții privind viitorul fiilor tăi? Sau le vei accepta alegerile, chiar dacă nu vei fi de acord cu ele?

Dintotdeauna le-am spus copiilor mei să își aleagă o profesie pe care să o practice din pasiune, pentru că, așa, vor fi fericiți toată viața. Altfel, indiferent de opțiunile lor în ceea ce privește cariera, eu îi voi susține. Însă, în ziua de azi, totul este extrem de fluctuant legat de joburi, în sensul că, profesii care sunt în vogă în prezent nu existau cu 20 de ani în urmă. În consecință, nimeni nu știe ce meserii vor fi de „succes” peste alți 20 de ani. Poți face preconizări pentru 5 ani, dar pentru 20 e deja prea mult.

Cum a fost vacanța de vară?

Am avut parte de o vacanță de vară minunată, am fost împreună cu familia câteva zile în Grecia, ocazie cu care ne-am relaxat și ne-am bucurat de fiecare clipă alături unul de altul.

Ce îți propui pentru viitorul apropiat, ca tată, actor și manager al Teatrului Ion Creangă?

Ca tată, tot ce vreau este să am parte în continuare de momente frumoase alături de copiii mei. Ca actor, îmi doresc să mă reîntorc pe scenă, ba chiar pe scena Teatrului Ion Creangă. Iar ca manager al aceluiași Teatru îmi propun ca actuala stagiune, care a început în forță pe 7 septembrie și care a adus deja un nou titlu în repertoriu, spectacolul „Peter Pan”, să aibă același succes ca toate stagiunile de până acum și să umple, și ea, Sala Mare din Strada Piața Amzei nr. 13. La anul, pe 4 mai 2025, se împlinesc 60 de ani de la înființarea Teatrului Ion Creangă, prilej cu care am început, încă din această toamnă, un program mai amplu pentru a marca, treptat, evenimentul. Programul include atât premiere, reprezentații ale celor mai iubite spectacole de către copii, cât și activități conexe, dar și o serie de surprize despre care aflați mai multe pe pagina oficială a Teatrului, teatrulioncreanga.ro.