Deschizi cu plăcere o carte nouă? Îi atingi paginile și abia aștepți să vezi ce îți dezvăluie? Ești încă curios/curioasă? Îți place să înveți ceva nou, doar pentru tine? Ieșirea din zona de confort este… inconfortabilă, dar nu înspăimântătoare? Dacă azi, ca adult ce citești aceste rânduri, poți răspunde la întrebările de mai înainte, cel mai probabil ți-a plăcut la școală. Și, cel mai probabil, este ceea ce îți dorești și pentru copilul tău. Însă ce face diferența între a învăța de plăcere și a învăța pentru că… trebuie? Câteva lucruri aparent fără nicio legătură cu procesul de învățare, dar de fapt extrem de conectate.
Hai să începem cu un exercițiu de imaginație: mâine începi un job nou. Poate chiar jobul la care ai visat mult timp. Oricât de încântat/ă ai fi de provocările ce te așteaptă, există și anxietate, teamă de necunoscut, teamă de eșec sau chiar de prea mult succes. Oare voi fi plăcut/ă de colegi? De șefi? Dacă nu știu să fac lucrul X? Lucrurile sunt gri multe zile după această primă zi.
Și imaginează-ți acum același lucru pentru un copil de 6 ani (uneori neîmpliniți) care ajunge într-un loc nou, cu oameni noi, unde mai nimic nu este familiar și unde îi lipsește tocmai persoana care îi dădea încredere – părintele. Fără plasă de siguranță, fără control, fără o idee clară despre ce va urma. Atât timp cât conștientizăm, normalizăm și validăm aceste emoții, de altfel naturale, firești, copilul pune în ghiozdan cu el ceva din plasa aceea de siguranță de acasă, care îi dă încredere să exploreze lumea.
Cheia dezvoltării armonioase
Astfel, s-a conturat o nouă abordare: relațiile educator (care poate fi și părintele, dar, mai târziu și un cadru didactic)-copii care inspiră siguranță îi ajută pe cei mici să își regleze emoțiile și comportamentele, să își dezvolte competențele sociale și să exploreze cu încredere noi teritorii, având siguranța că un adult de încredere îi sprijină. Atașamentele sănătoase susțin învățarea bazată pe joc a copiilor și acest lucru rămâne înscris în subconștientul viitorului adult care continuă să privească învățarea înt-un mod ludic și curios pe tot parcursul vieții.
Tot acest proces începe de acasă. De altfel, Bowlby a dezvoltat teoria atașamentului după ce el însuși a avut o copilărie dificilă: tatăl său, baronet și chirurg regal, era mai mult plecat, iar mama lui petrecea doar o oră pe zi cu el, restul timpului fiind în grija unei doice. Însă un copil care dezvoltă un atașament sigur față de părintele său este un copil curios – nu se teme să exploreze – pentru că are încredere în el și în cei din jur. Iar de aici putem dezvolta comportamente și atitudini care favorizează învățarea cu plăcere. Dacă noi, părinții, le arătăm copiilor că le suntem alături și le asigurăm un mediu care să stimuleze curiozitatea, să încurajeze explorarea și să facă învățarea o experiență pozitivă, făcând în același timp echipă cu educatorul/profesorul, cu siguranță rezultatele nu se vor lăsa așteptate.
Strategii pentru a dezvolta dragul de învățare
Și ca să nu vorbim doar despre teorie… iată câteva lucruri concrete transformă învățatul într-o activitate plăcută. În primul rând, copiii sunt în mod natural curioși. Încurajează-i să pună întrebări și să exploreze subiectele care-i interesează.
Învățarea prin joacă este esențială. La orice vârstă. Integrează conceptele educative în activități ludice. De exemplu, poți folosi LEGO pentru a explora concepte de matematice, iar unele boardgames sunt senzaționale pentru dezvoltarea vocabularului și a imaginației. Asigură-te că învățarea are loc într-un mediu confortabil, fără presiune, fără stres. Lăudă eforturile copilului și subliniază progresul. Lasă copilul să aleagă uneori ce vrea să învețe pentru a-i oferi un sentiment de control ce poate crește motivația de a învăța.
Puterea exemplului
Arată-i copilului că și tu înveți lucruri noi cu plăcere. Vorbește despre ce citești, ce descoperi sau ce te interesează. Copiii învață mult prin imitare, așa că văzându-te pe tine bucurându-te de învățare, vor fi mai tentați să facă la fel.
Și mai ales fii acolo pentru a-l încuraja și susține în momentele dificile. Dacă simte că este sprijinit și apreciat, copilul va fi mai deschis să încerce lucruri noi și să învețe fără teamă de eșec. Sau, mai bine zis, cu o teamă pe care o poate gestiona.
Diana Moldoveanu, psihoterapeut EFT – Terapia Centrată pe Emoții, în formare