Hidroelectrica va avea şi după 1 aprilie 2025 o ofertă competitivă pe piaţa de furnizare, adresată atât clienţilor casnici, cât şi mediului de business, potrivit membrului Directoratului Hidroelectrica, Radu Constantin.
“Din punct de vedere al Hidroelectrica, avem gânduri mari pe piaţa de furnizare. Vom continua digitalizarea tuturor elementelor de interacţionare cu clientul final. Vom oferi servicii din ce în ce mai performante. Avem aproximativ 600.000 de clienţi casnici. Aşteptăm 1 aprilie 2025. Fiind şi pe partea de producţie şi de furnizare, va trebui să luăm anumite decizii strategice. Vă asigur că Hidroelectrica va avea în continuare o ofertă extrem de competitivă pe această piaţă de furnizare, adresată atât clienţilor casnici, cât şi mediului de business. Niciun client al companiei Hidroelectrica nu poate să-şi facă griji că va suferi o implozie a preţului din contract şi datorită faptului că Hidroelectrica şi-a menţinut oferta de furnizare constantă de la 1 ianuarie 2021. A fost 0,25 lei/kWh energia activă, am urcat acum doi ani la 0,28 lei/kWh. Aici ne-am menţinut oferta în ultimii trei ani, astfel încât clienţii nu au fost impactaţi de evoluţiile şi preţurile existente din PZU (Piaţa pentru Ziua Următoare) – şi aşa va fi şi în continuare.”, a spus Radu Constantin.
El a subliniat că specialiştii din cadrul companiei “au drămuit” foarte bine orice gram de apă pe care l-au avut disponibil, astfel încât la finalul acestui an să se poată livra energie în situaţii de dezechilibru.
“Suntem la finalul unui an destul de complicat, ca să nu îi spun foarte complicat. Această lipsă de hidrologie a afectat întreaga piaţă de energie. Specialiştii din cadrul companiei noastre au drămuit foarte bine orice gram de apă pe care l-am avut disponibil, astfel încât la finalul acestui an să putem livra în sistemul energetic naţional energie în situaţii potenţiale de dezechilibru”, a punctat Radu Constantin
Aceasta este statistica sumbră care mi-a apărut pe ecran în urma unei căutări rapide. Am avut curiozitatea, în urma unei discuții – și ea ușor descurajantă – să mă interesez despre rata de supraviețuire a afacerilor din ultimii ani.
Ce bănuiam, dar speram să nu fie adevărat, este că spiritul antreprenorial pare a fi în ultima vreme, din ce în ce mai mult sortit eșecului. De ce, în ziua de astăzi, construirea unei afaceri viabile pare o misiune atât de dificilă? Și, dacă într-adevăr, aceasta este realitatea, oare chiar nu există nimic de făcut pentru a schimba această traiectorie?
După trei decenii de antreprenoriat, mă aflu în fața unor întrebări recurente. Văd în ochii interlocutorilor mei aceeași sclipire de curiozitate cu care priveam și eu, cu mulți ani în urmă, mentorii care m-au ghidat; Simt cum așteaptă de la mine un răspuns ferm, structurat, poate un set de diagrame sau o listă cu marcaje care să spulbere, odată pentru totdeauna perspectiva greoaie a eșecului.
Adevărul este că rareori teme precum succesul, performanța sau atingerea obiectivelor, pot fi încadrate cu ușurință în „cușca” unor factori ce pot fi numărați.
De aceea, nelimitați de ceea ce se numește păcatul „cognitive closure”, voi încerca să subliniez, din perspectivă empirică, un număr de factori pe care-i consider esențiali pentru succesul unui business, precum și ce ar putea împiedica atingerea acestuia.
Pentru a înțelege importanța culturii organizaționale, trebuie să pornim de la ceea ce reprezintă aceasta în esență: un set de reguli informale, în baza cărora funcționează o echipă, indiferent de dimensiunea sa, domeniul de activitate sau vechimea organizației;
Acest set de reguli este precum structura de rezistență a unei construcții. Valorile pe care se bazează o organizație sunt precum normele și principii fizice pe care se bazează o clădire, suma relațiilor și contextul intern de comunicare, precum regulile de construcție și etapele necesare elaborării construcției, iar imaginea pe care organizația o proiectează asupra lumii, precum arhitectura unei clădiri și tradițiile tipice acesteia.
Cultura organizațională capătă viață odată cu înființarea unei organizații, se propagă de la acționari sau fondatori, dezvoltă rădăcini în interiorul echipelor și organizațiilor – chiar dacă nu este promovată activ sau cuprinsă în manualul de training pentru angajați – și dictează felul cum oamenii se raportează la tot ceea ce ține de îndeplinirea obiectivelor unui business.
De aceea, măsura succesului unei organizații este legată intrinsec de calitatea culturii acesteia. O cultură organizațională puternică atrage de la sine oameni valoroși, fidelizează angajații, crește productivitatea și poate chiar schimba perspectiva asupra cuvântului „muncă”.
De aici, lucrurile merg în lanț.
Succesul în afaceri vine dintr-o abordare holistică, care include nu numai abilități de management, ci și o viziune pe termen lung și o etică de muncă solidă. Chiar dacă poate fi tentant să măsurăm succesul exclusiv în marje de profit, eficiența unei organizații stă în atingerea obiectivelor cu un minim de efort. Pentru asta avem nevoie atât de resurse umane de calitate (respectiv de un proces de selecție aliniat cu obiectivele pe termen lung ale companiei), cât și de un mod angajant de a-i însufleți pe oameni pentru atingerea obiectivelor (un sistem motivațional eficient).
Un astfel de sistem motivațional nu este doar un „bonus” sau un instrument de management; el este vital pentru eficiența organizațională. Chiar dacă tehnologia avansează rapid și digitalizarea devine o prioritate pentru orice afacere, nu putem ignora faptul că, în lipsa unui personal motivat, toate eforturile de modernizare și optimizare a proceselor sunt destinate să rămână incomplete. Așadar, succesul unei organizații depinde în mare măsură de oamenii săi și de felul în care aceștia sunt susținuți și inspirați să performeze.
În acest context, reziliența joacă un rol crucial.
Economistul Clayton Christensen spunea, în cartea lui, The Innovator’s Dilemma că „Succesul unei companii nu este determinat de cât de multe lucruri faci corect, ci de cât de bine reușești să înveți și să te adaptezi atunci când lucrurile nu merg conform planului.” – Este inevitabil ca orice afacere să treacă prin șocuri sau perioade dificile. În aceste momente, o organizație reziliență este cea care știe să absoarbă loviturile și să își revină rapid.
Durabilitatea unei afaceri nu este, prin urmare, doar o chestiune de planificare și execuție, ci depinde de atitudinea față de eșec. Cum gestionează o organizație momentele de criză poate face diferența între succesul pe termen lung și colapsul prematur. Apetitul pentru risc al unei organizații trebuie echilibrat cu toleranța la risc, iar capacitatea de a învăța și de a se adapta în fața provocărilor, nu doar că poate sprijini o organizație în vremuri dificile, dar poate și să îi asigure o dezvoltare continuă și sustenabilă.
Să presupunem, așadar, că gestionarul unuia dintre acele startup-uri reușește să combată statisticile sumbre, nu doar supraviețuind primilor 10 ani decisivi, dar și reușind să facă afacerea profitabilă și scalabilă.
Următorul pas firesc pentru o organizație care reușește să își păstreze această reziliență este succesiunea.
Deși oamenii sunt resursa cea mai importantă, nu toți au capacități sau idealuri care se potrivesc întocmai cu cele ale companiei în care activează. Chiar și fondatorii unor afaceri de succes pot ajunge în punctul în care viziunea lor devine limitativă, iar durata de viață a acestora este mai scurtă decât a organizației pe care au creat-o. Așadar, măsura în care o organizație are un sistem de succesiune sănătos, integrat în cultura sa, poate determina capacitatea sa de a dăinui și de a se reinventa pe termen lung.
Succesiunea nu se referă doar la un plan de înlocuire a liderilor, ci la asigurarea unei continuități a viziunii și a valorilor fundamentale ale organizației, chiar și atunci când fondatorii nu mai sunt la timonă.
Este esențial să înțelegem cu toții, inclusiv noile generații de antreprenori, că succesul nu este un punct final, ci o călătorie continuă. Presupune, pe alocuri, și cumpene pe care trebuie să știm să le navigăm, dar și gândire critică, cu care putem veni în preîntâmpinarea lor.
Eu unul nu mă las descurajat de procentajele cercetărilor. Știu că antreprenoriatul înseamnă curaj și asumarea controlată a riscurilor, și văd asta mult în jurul meu la generațiile tinere. În ciuda mediului antreprenorial complex cu care se confruntă astăzi afacerile, cred că dispunem de toate instrumentele necesare pentru a-i depăși provocările, iar asta e mai îmbucurător decât orice statistică.
Inteligența artificială continuă să transforme industria centrelor de date, o realitate reflectată în tendințele prognozate pentru 2025 în domeniul centrelor de date, conform Vertiv (NYSE: VRT), furnizor global de infrastructură digitală critică și soluții de continuitate.
Experții Vertiv anticipează o creștere a inovației și integrării în industrie pentru a sprijini calculul de mare densitate, supravegherea reglementărilor în domeniul AI, precum și o concentrare tot mai mare pe sustenabilitate și eforturi de securitate cibernetică.
„Experții noștri au identificat corect proliferarea AI și necesitatea tranziției către strategii mai complexe de răcire cu lichid și aer ca o tendință pentru 2024, iar activitatea în acest sens este de așteptat să se accelereze și să evolueze și în 2025”, a declarat Giordano (Gio) Albertazzi, CEO Vertiv. „Cu AI care duce densitățile rack-urilor la valori de ordinul a sute și chiar mii de kW, necesitatea unor soluții avansate și scalabile pentru a alimenta și răci aceste rack-uri, a minimiza amprenta lor de mediu și a sprijini aceste fabrici emergente de AI nu a fost niciodată mai mare. Anticipăm progrese semnificative în acest sens în 2025 și clienții noștri cer acest lucru”, spune CEO-ul Vertiv.
Vertiv adună hardware, software, analize și servicii continue pentru a permite aplicațiilor esențiale ale clienților să funcționeze continuu, să performeze optim și să crească odată cu nevoile afacerii lor. Compania rezolvă cele mai mari provocări cu care se confruntă astăzi centrele de date, rețelele de comunicații și facilitățile comerciale și industriale și oferă soluții și servicii de alimentare, răcire și infrastructură IT care se extind de la cloud până la marginea rețelei. Sediul central al companiei se află în Westerville, Ohio, SUA, iar Vertiv își desfășoară activitatea în mai mult de 130 de țări.
În România, hub-ul pentru servicii integrate de afaceri, din Cluj-Napoca susține funcțiile cheie la nivel global și regional, cu o echipă de peste 400 de angajați.
Inovațiile în infrastructura de alimentare și răcire vor ține pasul cu densificarea calculului.
În 2025, impactul sarcinilor de lucru intense va crește, iar industria va gestiona această schimbare bruscă în diverse moduri. Calculul avansat va continua să treacă de la CPU (Central Processing Unit, unitate de procesare centrală ) la GPU ( Graphic Processing Unit, unitate de procesare video ) pentru a valorifica puterea de calcul paralelă a acestora și punctul de design termic mai ridicat al cipurilor moderne. Aceasta va pune și mai multă presiune asupra sistemelor existente de alimentare și răcire, determinând operatorii de centre de date să adopte soluții de răcire cu plăci reci și imersie care elimină căldura la nivelul rack-urilor. Centrele de date enterprise vor fi afectate de această tendință, pe măsură ce utilizarea AI se va extinde dincolo de furnizorii timpurii de cloud și colocation.
Rack-urile AI vor necesita sisteme UPS, baterii, echipamente de distribuție a energiei și întrerupătoare cu densități de putere mai mari pentru a gestiona sarcinile AI care pot fluctua de la o stare de repaus de 10% până la o suprasarcină de 150% într-o fracțiune de secundă.
Sisteme de răcire hibride, cu configurații de lichid-la-lichid, lichid-la-aer și lichid-la-refrigerant, vor evolua în modele rackmount, perimetru și pe bază de rafturi care pot fi implementate în aplicații pe terenuri virane/verde.
Sistemele de răcire cu lichid vor fi din ce în ce mai mult asociate cu propriile lor sisteme UPS dedicate cu densitate mare pentru a asigura funcționarea continuă.
Serverele vor fi din ce în ce mai integrate cu infrastructura necesară pentru a le susține, inclusiv răcirea cu lichid integrată din fabrică, făcând fabricarea și asamblarea mai eficiente, implementarea mai rapidă, amprenta echipamentului mai mică și crescând eficiența energetică a sistemului.
Centrele de date pun accent pe provocările legate de disponibilitatea energiei.
Rețelele electrice suprasolicitate și cerințele de putere în creștere schimbă modul în care centrele de date consumă energie. La nivel global, centrele de date consumă în medie 1-2% din energia mondială, dar AI-ul generează creșteri ale consumului care ar putea ajunge la 3-4% până în 2030. Creșterile așteptate ar putea pune presiuni pe rețelele electrice pe care multe utilități nu le pot gestiona, atrăgând atenția reglementatorilor din întreaga lume – inclusiv posibile restricții asupra construcției de centre de date și utilizării energiei – și creșterea costurilor și emisiilor de carbon, pe care organizațiile din domeniul centrelor de date se grăbesc să le controleze.
Jucătorii din industrie colaborează pentru a sprijini dezvoltarea fabricilor AI. Densitățile medii ale rack-urilor au crescut constant în ultimii ani, dar pentru o industrie care sprijinea o densitate medie de 8,2 kW în 2020, predicțiile privind rack-urile AI de 500-1000 kW sau mai mult vor reprezenta o disrupție fără precedent.
AI face ca securitatea cibernetică să fie mai dificilă – dar și mai ușoară.
Frecvența și severitatea atacurilor de tip ransomware sunt în creștere, ceea ce determină o reevaluare mai largă a proceselor de securitate cibernetică și a rolului comunității centrelor de date în prevenirea acestora. Un sfert din toate atacurile de anul trecut au implicat un tip de ransomware sau extorcare, iar actorii rău intenționați folosesc instrumente AI pentru a-și intensifica atacurile.
Guvernele și reglementatorii din industrie abordează aplicațiile AI și utilizarea energiei.
Deși predicțiile Vertiv din 2023 s-au concentrat pe reglementările privind utilizarea energiei, în 2025 experții se așteaptă ca reglementările să vizeze tot mai mult utilizarea AI în sine. Guvernele și organismele de reglementare din întreaga lume se grăbesc să evalueze implicațiile AI și să dezvolte guvernanța pentru utilizarea acesteia. Tendința către AI suverană – controlul unei națiuni asupra dezvoltării, implementării și reglementării AI – este o preocupare a Actului privind Inteligența Artificială al Uniunii Europene și a Legii de Securitate Cibernetică din China și al Cadrelor de Guvernanță a Siguranței AI din China. Danemarca a inaugurat recent propriul supercomputer AI suveran, iar multe alte țări au inițiat propriile proiecte AI suverane și procese legislative pentru a dezvolta cadrele de reglementare, ceea ce indică traiectoria acestei tendințe. O formă de ghidaj este inevitabilă, iar restricțiile sunt posibile, dacă nu chiar probabile.
Primele măsuri vor fi concentrate pe aplicațiile tehnologice, dar pe măsură ce atenția asupra consumului de energie și apă și asupra emisiilor de gaze cu efect de seră devine mai intensă, reglementările ar putea extinde sfera asupra tipurilor de aplicații AI și asupra consumului de resurse al centrelor de date. În 2025, guvernanța va continua să fie locală sau regională, mai degrabă decât globală, iar consistența și rigurozitatea aplicării reglementărilor vor varia semnificativ.
Proiecte de referință
În octombrie, Vertiv anunța lansarea unei arhitecturi complete de referință de 7MW pentru platforma NVIDIA GB200 NVL72, co-dezvoltată împreună cu NVIDIA, care permite clienților să transforme arhitecturile tradiționale de centre de date în fabrici AI capabile să susțină aplicațiile de inteligență artificială la nivelul întreprinderii.
Arhitectura de referință accelerează implementarea platformei NVIDIA GB200 NVL72, bazată pe răcire lichidă, la nivel de rack, și suportă până la 132 kW per rack. Arhitectura adoptă o abordare completă pentru proiectarea infrastructurii, optimizând viteza de implementare, performanța, reziliența, costurile, eficiența energetică și scalabilitatea pentru centrele de date actuale și viitoare.
Arhitectura de referință face parte din portofoliul Vertiv™ 360AI de proiecte de referință pentru centre de date de tip retrofit și greenfield, concepute pentru a ajuta clienții să navigheze soluțiile integrate de alimentare și răcire pentru AI și alte aplicații de calcul de înaltă performanță.
Pe măsură ce întreprinderile adoptă AI într-un ritm fără precedent, Vertiv modelează viitorul alimentării și răcirii critice pentru a sprijini computația accelerată, oferind cel mai complet portofoliu de infrastructură digitală critică care permite infrastructuri pregătite pentru AI, capabile să gestioneze cerințele unice ale aplicațiilor de AI și alte aplicații de calcul accelerat.
Parfumurile de nișă sunt renumite pentru compozițiile lor unice și bogate, care conțin adesea unele dintre cele mai rare și mai scumpe ingrediente din lume.
Istoria parfumurilor de nișă este o călătorie fascinantă care împletește arta, cultura și căutarea unicității. Spre deosebire de parfumurile de masă, parfumurile de nișă sunt uneori realizate cu accent pe ingrediente unice, alteori în compoziții de înaltă calitate și expresie artistică, reflectând adesea viziunea superioară a câte unui parfumier talentat, mânat de veleitățile artistice extinse ale Casei de parfumuri.
Originile parfumeriei pot fi urmărite până la civilizații antice precum Egipt, Mesopotamia și India, unde parfumurile erau, inițial, folosite în ritualuri religioase, medicină și viața de zi cu zi. Cu toate acestea, conceptul de parfumerie de nișă așa cum îl cunoaștem astăzi a început să prindă contur abia la sfârșitul secolului 20. În anii 1970 și 1980, industria parfumurilor a fost dominată de marile mărci comerciale care produceau parfumuri concepute pentru a atrage un public cât mai larg posibil. Aceste parfumuri s-au bazat adesea pe ingrediente sintetice și campanii de marketing agresiv pentru a stimula vânzările. În mijlocul acestui peisaj, câțiva parfumieri vizionari și mici Case de tip boutique au început să se răzvrătească împotriva omogenizării parfumului. Unul dintre pionierii mișcării parfumurilor de nișă a fost Annick Goutal, o fostă pianistă și model care și-a lansat brandul omonim în 1981. Parfumurile Goutal s-au remarcat rapid prin creațiile obținute din utilizarea ingredientelor naturale și prin poveștile lor evocatoare, personale. Succesul acesteia a deschis în timp drumul și pentru alți parfumieri independenți, dornici să-și exploreze libertatea creativă. Astfel, anii ’90 au marcat apariția mai multor Case de parfumuri de nișă influente, cum ar fi Serge Lutens, Diptyque și L’Artisan Parfumeur, mărci prezente și astăzi în peisajul olfactiv, care au pus accentul pe măiestrie, originalitate și utilizarea ingredientelor rare și prețioase. Aceștia s-au adresat unei clientele exigente care căuta parfumuri unice și sofisticate, care se deosebeau semnificativ de ofertele „mainstream”.
Era internetului și apoi social media a alimentat și mai mult creșterea parfumeriei de nișă, oferind o platformă pentru mărcile mici, independente, pentru a ajunge la un public extins. Astfel, au apărut comunități online și forumuri dedicate pasionaților de parfumuri, promovând o cultură a descoperirii și aprecierii parfumurilor artizanale sau de nișă, cum li se spune astăzi. Astăzi putem alege dintre nenumărate mărci independente și parfumieri care depășesc limitele artei olfactive, atât în materie de surse de inspirație cum ar fi natura, istoria, literatura și experiențele personale, cât și prin includerea de ingrediente neconvenționale și tehnici inovatoare, care dau naștere unor creații olfactive complexe.
Parfumurile de nișă, cele adevărate – căci piața este intoxicată de amestecuri de ingrediente vândute drept parfumuri artizanale la orice colț de stradă –, sunt mai mult decât simple parfumuri; sunt expresii ale individualității și artei, care invită purtătorii să pornească într-o călătorie senzorială, iar pe cei din jur să se lase influențați de puterea parfumului. Unele ingrediente nu numai că fac parfumul să iasă în evidență, dar spun și o poveste despre măiestrie și unicitate. Ingredientele fac parfumul, efectiv, iar atunci când spunem nișă de gândim automat la Oud, cel mai popular și mai versatil dintre acestea. De fapt, e atât de popular, încât nici nu-l mai putem încadra ca „nișă”… Cunoscut și sub numele de lemn de agar, Oud încă este unul dintre cele mai râvnite ingrediente din parfumerie. Această rășină prețioasă se formează atunci când duramenul arborelui Aquilaria se infectează cu un anumit tip de mucegai. Rășina întunecată și aromată rezultată are un profil olfactiv complex care variază de la dulce și lemnos la fum și piele. Fumigarea lemnului de agar este, de altfel, un obicei pe care profetul Mohamed l-a lăsat lumii musulmane și care este practicat și astăzi.
Aroma acestuia este bogată și complexă, combinând acorduri lemnoase, dulcege, afumate, cu accente ușor animalice. Și exact această complexitate olfactivă îl face atât de dorit în formulele parfumurilor de lux. În plus, chiar dacă provine din aceeași sursă, fiecare lot poate avea variații subtile în funcție de regiunea de proveniență și de condițiile de mediu, adăugând un nivel suplimentar de exclusivitate. Oud-ul este apreciat îndeosebi în parfumeria din Orientul Mijlociu și poate atinge prețuri mai mari decât aurul. Această valoare ridicată reflectă nu doar raritatea sa, ci și complexitatea procesului de recoltare și prelucrare.
Oud-ul provine țări din Asia de Sud și de Sud-Est, cum ar fi India, Cambodgia, Malaezia, Indonezia, Laos, Thailanda, Vietnam, Myanmar și Bangladesh. Marile branduri de nișă plătesc sume colosale – până la 3.500 de dolari/gram – pentru a-și asigura cel mai bun Oud, în vreme ce, de partea cealaltă, multe mărci de masă folosesc ingrediente sintetice sau de calitate inferioară pentru a simula această aromă, dar rezultatul este total diferit.
Un alt ingredient aflat în topul celor mai scumpe este Ambergris, o substanță rară produsă în sistemul digestiv al cașaloților, recoltată de scafandrii căutători de astfel de „comori”. În 2013, în Anglia, a fost găsit un bloc de aproape trei kilograme de Ambergris, care s-a vândut cu peste 200.000 de euro. În forma sa originală, ingredientul are un miros înțepător, dar când se solidifică, începe să emane un miros dulce și plăcut, cu iz de pământ. Faptul că acest ingredient este atât de costisitor se justifică și prin faptul că doar 1% dintre cașaloți secretă prețiosul material. De aceea, Ambergris este adesea folosit ca fixator în parfumuri, ajutând la îmbunătățirea și prelungirea rezistenței parfumului pe piele. Dar caracterul său de raritate și considerentele etice din jurul procurării acestuia îl fac să-și mențină statutul, rămânând unul dintre cele mai scumpe ingrediente din parfumerie.
Aparent găsită „pe toate drumurile”, iasomia este un alt ingredient de lux. Dincolo de proveniența sa adesea exotică, din zone precum Grasse (Franța), anumite zone din India sau Delta Nilului (Egipt) – căci nu vorbim despre acea iasomie care crește în orice curte sau parc –, procesul de extracție necesită multă muncă, fiind nevoie de aproximativ 2.000 de kilograme de flori de iasomie pentru a produce un singur kilogram de ulei esențial. Acest lucru face ca iasomia să fie unul dintre cele mai scumpe ingrediente florale din lume, cu prețuri cuprinse între 5.000 și 10.000 de dolari.
Mărci de lux precum Louis Vuitton și TOM FORD plătesc peste 15.000 de dolari pentru un singur kilogram de ulei de trandafir bulgăresc, cel mai valoros ulei de trandafir de pe piața de profil. Casele de parfumerie sunt dispuse să plătească prețul exorbitant care ține atât de calitatea uleiului, cât și de complexitatea producerii acestuia. Pentru a produce un ulei de cea mai înaltă calitate, producătorii din Valea Trandafirilor din Bulgaria trebuie să petreacă un an cultivând câmpuri care vor înflori doar câteva săptămâni. Petalele sunt distilate în aceeași oră în care sunt recoltate, costând producătorii peste 8.000 de dolari pe kilogram numai pentru plata muncitorilor. Dar merită, pentru că „Rosa Damascena” este extrem de apreciat pentru parfumul său profund și bogat.
Rădăcina de iris, derivată din rădăcinile plantei iris, este un alt ingredient prețios. Pentru a obține extractul folosit în parfumerie, rădăcinile trebuie să fie învechite timp de câțiva ani înainte de a putea fi prelucrate într-o substanță parfumată, pudră, cu o aromă asemănătoare violetei. Pentru a produce un kilogram de extract de iris, sunt necesare aproximativ 500 kg de rizomi de iris, care trebuie să fie uscați timp de trei până la cinci ani înainte de a fi distilați. Procesul îndelungat de îmbătrânire și extracția complexă contribuie la costul ridicat, care poate ajunge la 50.000 de dolari pentru un kilogram.
În lumea parfumeriei de nișă există, de asemenea, câteva ingrediente rare mai puțin cunoscute, dar la fel de fascinante, care adaugă caracteristici unice parfumurilor. De exemplu, Hyraceum, cunoscut și sub numele de Africa Stone – care este derivat din excrementele fosilizate ale unei rozătoare, Procavia capensis. Are un profil olfactiv complex, atât animalic, cât și moscat, adăugând profunzime și căldură parfumurilor. Mai puțin ciudat, Mitti Attar este un parfum tradițional indian făcut din pământ copt. Nota surprinde mirosul primei ploi pe pământ uscat și adaugă o notă unică, pământeană, parfumurilor. Boronia, un alt ingredient rar, este extras din florile plantei boronia, originară din Australia. Acest ingredient are o aromă dulce, fructată și ușor picantă. Și mai sunt multe alte ingrediente, unele încă anonime, fără de care parfumurile artizanale ar fi poate mai sărace și mai puțin ispititoare pentru noi, cele care le adulmecăm fermecate, fără să știm dacă e mosc artificial sau… natural. Știți de ce spun asta! Sau… nu!?!
România se confruntă cu perspective economice dificile în 2025, potrivit Asociației CFA România, care avertizează asupra riscurilor economice, precum majorarea taxelor și recesiunea, dar și a riscurilor noneconomice, precum dezinformarea și posibilele conflicte armate.
„Economia va performa sub potențial în acest an, iar anul viitor va continua să decelereze. Principalele riscuri anticipate de respondenți sunt modificările în politica fiscală, recesiunea, dar și riscuri noneconomice, cum ar fi dezinformarea și conflictele armate,” a declarat Adrian Codirlaşu, președintele Asociației CFA România, potrivit Agerpres.
Conform unui sondaj realizat de CFA România în luna octombrie, topul riscurilor pentru anul 2025 include:
Modificări în politica fiscală – principalul risc economic
Intrarea în recesiune a economiei românești
Dezinformarea – primul risc noneconomic identificat
Sustenabilitatea datoriei publice
Conflicte armate între state
Indicatorul de Încredere Macroeconomică al Asociației CFA România a crescut ușor în luna octombrie, atingând 44,9 puncte, datorită îmbunătățirii anticipațiilor economice. Cu toate acestea, condițiile economice actuale rămân relativ constante, reflectând provocările curente.
Economia României este așteptată să crească cu doar 1,4% în 2025, comparativ cu 1,6% în 2024. Există și opinii care anticipează o posibilă recesiune. Rata anticipată a inflației pentru noiembrie 2025 este de 4,72%, în scădere ușoară față de prognozele anterioare.
Președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a anunțat că țara sa intenționează să solicite aderarea la NATO „la momentul potrivit”. Declarația a fost făcută în cadrul unui interviu acordat postului național de radio cipriot, în contextul unei dinamici geopolitice complicate cauzate de divizarea insulei și de opoziția fermă a Turciei.
Christodoulides a recunoscut că Turcia, membră NATO din 1952, se opune intrării Ciprului în Alianță atât timp cât insula rămâne divizată și ciprioții turci nu sunt implicați în luarea unei astfel de decizii. În ciuda acestui obstacol, Ciprul continuă să își extindă cooperarea militară cu SUA, inclusiv prin oferirea unei baze aeriene strategice, având în vedere proximitatea geografică a insulei față de Orientul Mijlociu.
Insula Cipru este divizată din 1974, când trupele turce au ocupat partea de nord, în urma unui puci susținut de Grecia. Partea de nord a insulei este recunoscută doar de Turcia sub numele de „Republica Turcă a Ciprului de Nord”, în timp ce partea de sud, controlată de Republica Cipru, este membră a Uniunii Europene din 2004. Legislația UE se aplică însă doar în partea sudică a insulei.
Turcia refuză să recunoască Republica Cipru ca stat suveran și consideră o eventuală aderare la NATO fără implicarea ciprioților turci ca fiind inacceptabilă.
În prezent, NATO are 32 de state membre, dintre care 23 sunt și membre ale Uniunii Europene. Ciprul, alături de Austria, Irlanda și Malta, rămâne una dintre puținele țări UE care nu fac parte din Alianța Nord-Atlantică. Cel mai recent stat care a aderat la NATO este Suedia, devenind membră în acest an.
Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO-ul CITR, subliniază nevoia de adaptabilitate și diversificare pentru companiile românești într-un context economic provocator.
Numărul companiilor de impact aflate în insolvență iminentă a crescut cu 18% în 2024, ajungând la 8.190, în timp ce companiile de impact aflate în dificultate ating cel mai ridicat nivel din 2013 până în prezent, potrivit unui raport publicat de CITR, liderul pieței de insolvență și restructurare din România.
Datoriile acestor companii au crescut cu 8%, ajungând la 228 de miliarde de euro, iar 43% dintre companiile de impact, echivalentul a 18.493 societăți, se află într-o situație restructurabilă sau de insolvență iminentă, generând 33% din cifra de afaceri totală a acestui segment.
„Cifrele evidențiază lipsa de performanță pe termen lung a multor companii, reflectată prin rezultate slabe și indicatori sub nivelul optim. Este crucial ca aceste companii să adopte măsuri de adaptare și consolidare pentru a rezista provocărilor viitoare”, a declarat Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR.
Raportul indică faptul că 17% dintre companiile de impact analizate sunt recent intrate în această categorie. Dintre acestea, 26% se află deja în insolvență iminentă. Principalele industrii afectate includ:
Construcții (25% din noile companii în dificultate),
Agricultură, silvicultură și pescuit (14%),
Tranzacții imobiliare (13%),
Comerț (12%).
În ciuda unei creșteri de 4% a cifrei de afaceri, profitabilitatea companiilor a scăzut cu 8%, subliniind presiunea pe costuri și gestionarea deficitară a resurselor. Activele totale au crescut cu 6%, însă dificultatea în recuperarea creanțelor și tendința de îndatorare crescută (cu 8%) reprezintă semnale de alarmă pentru economia României.
Din cele 43.241 de companii de impact existente în 2024, doar 24.748 sunt considerate finanțabile, având capacitatea de a gestiona datoriile și de a atrage noi finanțări. Totuși, aproape jumătate din companiile de impact aflate în dificultate amână de trei ani adoptarea unor măsuri de restructurare, accentuând riscul de criză financiară în lanț pentru industriile vulnerabile
Cîrlănaru a punctat că traversăm un moment când există oportunități de finanțare, iar mediul bancar e robust pentru a sprijini afacerile din România, astfel că se poate crește competitivitatea afacerilor din țară, pentru ca acestea să fie pregătite pentru „ceva ce este inevitabil, nu-l putem defini, dar cu siguranță îl vom vedea”.
De asemenea, Paul-Dieter Cîrlănaru vede nevoia de finanțare într-un context de competiție și precizează că afacerile românești nu sunt singure într-o piață închisă. „E un context plin de oportunitate, pe care e bine să nu-l regretăm peste câțiva ani pentru că nu l-am abordat acum”, a adăugat el.
Dintre punctele-forte pe care ar trebui să le puncteze afacerile, CEO-ul CITR enumeră adaptabilitatea constantă, în lipsa căreia piața „te scoate în afară”. În schimb, creșterea rapidă a costului forței de muncă din România, chiar dacă se recuperează un ecart, ar putea avea un impact asupra afacerilor.
În ce privește riscurile enumerate de Cîrlănaru în dezvoltarea și stabilitatea afacerilor, unul este lipsa de diversificare.
„Avem multe companii care colaborează cu firme de automotive din Germania, or, trebuie să înțelegem că nu e bine să depindem de o singură piață sau client. Mă refer și la curaj și dezvoltare. Avem capacitățile pentru ca acești campioni regionali să devină și mai mari, dar trebuie să ne extindem și noi și să ducem avantajele competitive și la nivel european, să nu rămânem blocați în zona aceasta”, a declarat el.
Nu în ultimul rând, reprezentantul CITR recomandă managerilor o bună planificare, iar modul în care sunt înțelese cifrele ar trebui să fie o întrebare constantă. Potrivit unei analize a BNR, citată de Paul-Dieter Cîrlănaru, 25% din companiile din România nu sunt competitive, ceea ce le face mai susceptibile în fața unui șoc.
Un raport recent publicat de KPMG evidențiază o tranziție către sustenabilitate în rândul celor mai mari companii din lume. Potrivit studiului, 95% dintre cele mai mari 250 de companii (G250) își stabilesc în prezent ținte pentru reducerea emisiilor de carbon, o creștere semnificativă față de 80% în 2022.
Printre tendințele principale remarcate de studiul KPMG sunt creșterea numărului de lideri în sustenabilitate – 56% dintre companiile din G250 au acum un lider dedicat sustenabilității, în creștere față de 45% în 2022, și corelarea sustenabilității cu remunerarea executivă – Aproape o treime (30%) dintre cele mai mari companii globale integrează obiective de sustenabilitate în pachetele de compensare pentru liderii lor, comparativ cu 24% în 2022.
Analiza include și companii din România, iar datele arată o creștere de patru puncte procentuale a numărului de organizații care publică informații ESG, față de studiul din 2022. Din cele 100 de companii analizate, 78 furnizează acum informații legate de sustenabilitate, fie în rapoarte dedicate, fie integrate în rapoarte de management.
„Raportarea de sustenabilitate evoluează către standardizare, conformare cu reglementările, o creștere a calității datelor și o implicarea mai mare a părților interesate. Raportarea de sustenabilitate devine din ce în ce mai mult un element cheie al strategiei corporative, datorită așteptărilor crescânde ale părților interesate, dar și datorită necesității de a aborda problemele sociale și de mediu cât mai serios. Tendințele cheie de până acum au inclus adoptarea unor cadre de raportare standardizate voluntare precum GRI, SASB și TCF; cu toate acestea, pentru Europa, accentul trebuie să se schimbe, deoarece companiile încep să se pregătească pentru implementarea CSRD. Studiul identifică faptul că există o recunoașterea tot mai mare că practicile de afaceri sustenabile nu sunt doar esențiale pentru abordarea provocărilor globale, ci și pentru stimularea succesului economic și a rezilienței pe termen lung”, a declarat Corina Constantin, Partener Asociat Consultanță în Afaceri – Energie, Sustenabilitate, Schimbare Climatică, KPMG în România.
Un progres notabil este creșterea cu 267% a adoptării indicatorilor de performanță ESG legați de remunerarea liderilor executivi. De asemenea, 43% dintre companiile românești publică rapoarte locale la nivel de entitate sau subsidiară, iar 13 dintre acestea sunt supuse auditării de către terți, o creștere semnificativă față de anii anteriori.
„Interpretând informațiile culese pe parcursul studiului, am observat o îmbunătățire a tuturor aspectelor de sustenabilitate care au fost incluse în analiză. Așadar, am putea concluziona ca există o bază solidă pe care companiile să construiască pentru viitoarele cerințe de raportare, mai complexe. De exemplu, creșterea semnificativă a adoptării indicatorilor de performanță legați de sustenabilitate, asociați cu remunerarea Consiliului de Administrație – o metodă bine stabilită de a impulsiona transformarea durabilă a afacerilor – sugerează că, companiile recunosc din ce în ce mai mult rolul pe care sustenabilitatea îl poate juca în performanța afacerii. În viitor, companiile trebuie să investească în cadre solide de raportare, sisteme de gestionare a datelor și practici de transparență pentru a răspunde așteptărilor părților interesate și a gestiona riscurile și oportunitățile de sustenabilitate”, spune Roxana Suciu, Director Consultanță în Afaceri – Energie, Sustenabilitate, Schimbare Climatică, KPMG în România.
„2025 va fi un an de referință pentru raportarea sustenabilității. Companiile trebuie să-și îmbunătățească cadrele de raportare și să investească în sisteme robuste pentru a răspunde cerințelor pieței și reglementărilor,” a adăugat John McCalla-Leacy, Coordonator Global ESG la KPMG. „Un număr tot mai mare de investitori analizează datele non-financiare la fel de serios precum cele financiare. Viziunea principală de astăzi este că afacerile care măsoară și raportează riscurile ESG – clar și în profunzime – sunt, de asemenea, susceptibile să gestioneze mai bine aceste riscuri și să ofere o valoare mai mare pe termen lung. 2025 va fi un an de referință pentru raportarea sustenabilității”, a declarat John McCalla-Leacy, Coordonatorul Global pentru ESG la KPMG International.
Comisia pentru Concurență din Japonia a efectuat marți o inspecție la sediul Amazon Japonia, suspectată de încălcarea legilor antimonopol, potrivit declarației pentru Reuters a unei surse guvernamentale.
Filiala Amazon.com Inc este suspectată că a exercitat presiuni asupra vânzătorilor pentru a-și reduce prețurile pe site-ul de comerț electronic, în schimbul unei plasări avantajoase a produselor lor pe platformă, conform sursei.
Autoritățile japoneze au percheziționat anterior Amazon Japonia în martie 2018, suspectând că a cerut furnizorilor să suporte o parte din costurile generate de vânzarea produselor lor la reducere pe site.
Reuters notează că Amazon se va confrunta probabil cu o investigație din partea UE anul viitor pentru a stabili dacă favorizează propriile produse de brand pe platforma sa online, pe măsură ce autoritățile europene antitrust își consolidează cazul.
Macy’s a anunțat la începutul săptămânii că amână publicarea rezultatelor pe trimestrul al treilea, după ce a descoperit că un angajat a ascuns cheltuieli de până la 154 de milioane de dolari de-a lungul anilor. Compania a publicat doar cifre preliminare ale vânzărilor, care s-au situat sub așteptările de pe Wall Street. Anunțul-surpriză lasă piața fără o perspectivă esențială asupra evoluției unei importante rețele de magazine înainte de sezonul de sărbători, care favorizează giganți din retail precum Walmart și Amazon.
Potrivit Reuters, un singur angajat a introdus „intenționat” intrări contabile eronate pentru a ascunde aproximativ 132-154 milioane de dolari în cheltuieli de livrare între trimestrul al patrulea din 2021 și trimestrul al treilea din 2024. Compania a înregistrat în această perioadă aproximativ 4,36 miliarde de dolari cheltuieli de livrare. Macy’s a menționat că angajatul nu mai face parte din companie, însă dezvăluirea, împreună cu cifrele preliminare ale vânzărilor, a dus la o scădere a acțiunilor cu 3,5%.
Lanțul de magazine urma să raporteze rezultatele în 26 noiembrie, dar le va publica până în 11 decembrie.
