Aceasta este statistica sumbră care mi-a apărut pe ecran în urma unei căutări rapide. Am avut curiozitatea, în urma unei discuții – și ea ușor descurajantă –  să mă interesez despre rata de supraviețuire a afacerilor din ultimii ani.

Ce bănuiam, dar speram să nu fie adevărat, este că spiritul antreprenorial pare a fi în ultima vreme, din ce în ce mai mult sortit eșecului. De ce, în ziua de astăzi, construirea unei afaceri viabile pare o misiune atât de dificilă? Și, dacă într-adevăr, aceasta este realitatea, oare chiar nu există nimic de făcut pentru a schimba această traiectorie?

După trei decenii de antreprenoriat, mă aflu în fața unor întrebări recurente. Văd în ochii interlocutorilor mei aceeași sclipire de curiozitate cu care priveam și eu, cu mulți ani în urmă, mentorii care m-au ghidat; Simt cum așteaptă de la mine un răspuns ferm, structurat, poate un set de diagrame sau o listă cu marcaje care să spulbere, odată pentru totdeauna perspectiva greoaie a eșecului.

Adevărul este că rareori teme precum succesul, performanța sau atingerea obiectivelor, pot fi încadrate cu ușurință în „cușca” unor factori ce pot fi numărați. 

De aceea, nelimitați de ceea ce se numește păcatul „cognitive closure”, voi încerca să subliniez, din perspectivă empirică, un număr de factori pe care-i consider esențiali pentru succesul unui business, precum și ce ar putea împiedica atingerea acestuia. 

Pentru a înțelege importanța culturii organizaționale, trebuie să pornim de la ceea ce reprezintă aceasta în esență: un set de reguli informale, în baza cărora funcționează o echipă, indiferent de dimensiunea sa, domeniul de activitate sau vechimea organizației;

Acest set de reguli este precum structura de rezistență a unei construcții. Valorile pe care se bazează o organizație sunt precum normele și principii fizice pe care se bazează o clădire, suma relațiilor și contextul intern de comunicare, precum regulile de construcție și etapele necesare elaborării construcției, iar imaginea pe care organizația o proiectează asupra lumii, precum arhitectura unei clădiri și tradițiile tipice acesteia.

Cultura organizațională capătă viață odată cu înființarea unei organizații, se propagă de la acționari sau fondatori, dezvoltă rădăcini în interiorul echipelor și organizațiilor – chiar dacă nu este promovată activ sau cuprinsă în manualul de training pentru angajați – și dictează felul cum oamenii se raportează la tot ceea ce ține de îndeplinirea obiectivelor unui business.

De aceea, măsura succesului unei organizații este legată intrinsec de calitatea culturii acesteia. O cultură organizațională puternică atrage de la sine oameni valoroși, fidelizează angajații, crește productivitatea și poate chiar schimba perspectiva asupra cuvântului „muncă”.

De aici, lucrurile merg în lanț.

Succesul în afaceri vine dintr-o abordare holistică, care include nu numai abilități de management, ci și o viziune pe termen lung și o etică de muncă solidă. Chiar dacă poate fi tentant să măsurăm succesul exclusiv în marje de profit, eficiența unei organizații stă în atingerea obiectivelor cu un minim de efort. Pentru asta avem nevoie atât de resurse umane de calitate (respectiv de un proces de selecție aliniat cu obiectivele pe termen lung ale companiei), cât și de un mod angajant de a-i însufleți pe oameni pentru atingerea obiectivelor (un sistem motivațional eficient).

Un astfel de sistem motivațional nu este doar un „bonus” sau un instrument de management; el este vital pentru eficiența organizațională. Chiar dacă tehnologia avansează rapid și digitalizarea devine o prioritate pentru orice afacere, nu putem ignora faptul că, în lipsa unui personal motivat, toate eforturile de modernizare și optimizare a proceselor sunt destinate să rămână incomplete. Așadar, succesul unei organizații depinde în mare măsură de oamenii săi și de felul în care aceștia sunt susținuți și inspirați să performeze.

În acest context, reziliența joacă un rol crucial.

Economistul Clayton Christensen spunea, în cartea lui, The Innovator’s Dilemma că „Succesul unei companii nu este determinat de cât de multe lucruri faci corect, ci de cât de bine reușești să înveți și să te adaptezi atunci când lucrurile nu merg conform planului.” –  Este inevitabil ca orice afacere să treacă prin șocuri sau perioade dificile. În aceste momente, o organizație reziliență este cea care știe să absoarbă loviturile și să își revină rapid.

Durabilitatea unei afaceri nu este, prin urmare, doar o chestiune de planificare și execuție, ci depinde de atitudinea față de eșec. Cum gestionează o organizație momentele de criză poate face diferența între succesul pe termen lung și colapsul prematur. Apetitul pentru risc al unei organizații trebuie echilibrat cu toleranța la risc, iar capacitatea de a învăța și de a se adapta în fața provocărilor, nu doar că poate sprijini o organizație în vremuri dificile, dar poate și să îi asigure o dezvoltare continuă și sustenabilă.

Să presupunem, așadar, că gestionarul unuia dintre acele startup-uri reușește să combată statisticile sumbre, nu doar supraviețuind primilor 10 ani decisivi, dar și reușind să facă afacerea profitabilă și scalabilă.

Următorul pas firesc pentru o organizație care reușește să își păstreze această reziliență este succesiunea.

Deși oamenii sunt resursa cea mai importantă, nu toți au capacități sau idealuri care se potrivesc întocmai cu cele ale companiei în care activează. Chiar și fondatorii unor afaceri de succes pot ajunge în punctul în care viziunea lor devine limitativă, iar durata de viață a acestora este mai scurtă decât a organizației pe care au creat-o. Așadar, măsura în care o organizație are un sistem de succesiune sănătos, integrat în cultura sa, poate determina capacitatea sa de a dăinui și de a se reinventa pe termen lung.

Succesiunea nu se referă doar la un plan de înlocuire a liderilor, ci la asigurarea unei continuități a viziunii și a valorilor fundamentale ale organizației, chiar și atunci când fondatorii nu mai sunt la timonă.

Este esențial să înțelegem cu toții, inclusiv noile generații de antreprenori, că succesul nu este un punct final, ci o călătorie continuă. Presupune, pe alocuri, și cumpene pe care trebuie să știm să le navigăm, dar și gândire critică, cu care putem veni în preîntâmpinarea lor.

Eu unul nu mă las descurajat de procentajele cercetărilor. Știu că antreprenoriatul înseamnă curaj și asumarea controlată a riscurilor, și văd asta mult în jurul meu la generațiile tinere. În ciuda mediului antreprenorial complex cu care se confruntă astăzi afacerile, cred că dispunem de toate instrumentele necesare pentru a-i depăși provocările, iar asta e mai îmbucurător decât orice statistică.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.